NOTĂ: Textul este scris în decembrie 2013; nu l-am modificat, pentru că cele semnalate atunci sunt valabile şi astăzi, în martie 2014.
Pe la începutul lui noiembrie, pe străzile Aradului pe care trec de obicei, şi-au făcut apariţia oamenii de la “Universul verde”, firmă de “întreţinere” a spaţiilor verzi despre care am aflat că este foarte agreată de Primărie. Aşa se face că echipelor de la direcţia “Spaţiile verzi” (până acum câţiva ani singura care activa în domeniu) li se adaugă cele de la “Universul verde”. Ambele sunt “verzi”, dar, probabil doar pentru că au drept obiect de activitate verdele urban. Ce fac cu el e altă poveste. După ce trec şi unii şi alţii, peisajul devine cenuşiu, adică mort sau pe moarte.
Cum se procedează? Există străzi pe care se operează predilect. Mărăşeşti, de pildă. Acolo, acum vreo 6 ani “Spaţiile verzi” ale Primăriei “toaletau” zdravăn ambele aliniamente de arbori falnici, în ciuda unor proteste (timide, e adevărat) ale riveranilor. Între timp, fosta atmosferă plăcută a străzii este uitată; pe chinuitele trunchiuri ale arborilor cresc ceva mlădiţe. La începtul lui 2013, sunt tăiate şi ele, de data asta de “Universul Verde”, după care, iarăşi chinuite, cresc din nou. Acum o lună, maşina “Universului” trece din nou pe Mărăşeşti şi lasă locul “curat”, adică nişte cioturi de trunchiuri ţipând disperat către cer. Putem crede că, enervaţi de rezistenţa arborilor, respectivii încearcă din nou să-i ucidă, dar “pe ocolite”, fiindcă tăierea din rădăcină ar fi fost sancţionată chiar şi în Arad. Trecând pe stradă observam trist că, astfel, culorile frumoase ale toamnei, cele pe care doar frunzişul arborilor le are, nu mai existau şi nu mai bucurau pe nimeni. Oricum, e greu să ştii ce soiuri de arbori sunt: tei, frasini, castani? Sunt nişte biete trunchiuri…
Un “specialist” al “Spaţiilor Verzi” poate susţine că atât timp cât arborii se chinuie să-şi refacă coroanele, “procedurile” Universului Verde sunt corecte. Arborii care nu se usucă îşi recapătă în câţiva ani un simulacru de coroană, adică ceva care poate fi contabilizat de Primărie ca mp. de spaţiu verde/cap de locuitor. Problema este că, pentru lungi perioade de timp, arborii nu mai sunt ca înainte, că străzile oraşului arată ca după bombardament, iar locuitorii Aradului sunt văduviţi, timp îndelungat, de aerul curat pe care doar arborii îl asigură.
Pentru cei care nu ştiu, ar trebui precizat la ce serveşte verdele urban: “fabrică” oxigen, fixează praful, neutralizează unii compuşi chimici periculoşi, umidifică aerul, umbreşte, protejează împotriva zgomotului stradal, participă la o imagine stradală plăcută şi adaptată anotimpurilor. Nu există “efecte nefavorabile”, decât doar cele născocite de minţi bolnave.
Efectele nefavorabile (din toate punctele de vedere) sunt datorate tocmai dispariţiei unor arii importante din parcuri şi a mii de arbori stradali, însoţită de dublarea în ultimii 20 de ani a parcului auto. Doar pe B-dul Republicii, principală axă verde a centrului, volumul de verde s-a înjumătăţit în ultimii 2 ani !
Una dintre consecinţe, între multe altele: dinamica ascendentă a îmbolnăvirilor de cancer pulmonar, care au drept cauză majoră poluarea aerului. De pildă, între 2011 şi 2012 numărul noilor îmbolnăviri în Arad a crescut de la 22 la 94 (adică de mai bine de 4 ori!), iar numărul deceselor de la 165 la 219 (adică cu ¼). Doar în 2009 s-au înregistrat valori mai mari sau apropiate iar, încercând să aflăm care poate fi cauza, constatăm că începuseră de câţiva ani “programele de toaletare” la scară urbană, care au cuprins, la scurt timp, şi axa centrală. Dar cancerul pulmonar constituie doar vârful aisbergului. Restul este constituit din cancere şi boli de piele, din felurile boli alergice, imunologice şi ale plămânilor, care, însumat, totalizează probabil valori cu patru zero-uri. Spitelele din Arad sunt convins că au statistici detaliate. În privinţa acestei dinamici a îmbolnăvirilor şi deceselor, curios este faptul că în ultimele două decenii, aproape toată industria Aradului, adică factorul dominant al poluării urbane, a dispărut. Înseamnă că motivul îmbolnăvirilor trebuie căutat în alte componente ale vieţii urbane, în raportul dintre factorii pozitivi şi cei negativi actuali, din ultimii făcând parte, evident, diminuarea verdelui urban.
Revenind la “toaletări”, de câţiva ani, şi eu şi cei din jurul meu am avut curiozitatea să discutăm cu respectivii de la “Universul Verde” în timp ce se “produceau” pe străzile oraşului. În primul rând, am observat că nu le place aparatul de fotografiat. Se tem să fie fotografiaţi. De ce, dacă totul e în ordine? Dacă se schiţa un dialog, era limpede că lucrătorii cu “drujbă”nu ştiau ce fac. Nu ştiau că “toaletare” înseamnă tăierea cu grijă a cca. 15-20 % din coroană (modul de tăiere depinzând şi de soi), nu 95%! şi se uitau miraţi la şefi. “Şefii” nu ştiau nici ei nimic şi, ridicând din umeri, dădeau vina pe Primărie, care ar cere firmei să radă cât se poate de mult din coroanele arborilor. Aşadar, ne aflăm în faţa unor variante diferite de ignoranţă ca suport şi cauză a tăierilor. Dar, între cauze există şi factorul “economic”, atât timp cât firma este logic să fie plătită în funcţie de cât de mult taie, de cât de multe camioane cu crengi şi frunze rezultă din această “întreţinere a spaţiilor verzi” (aşa apare în bugetul Primăriei) şi asta explică multe lucruri.
Datele despre buget puse în circulaţie de Primărie sunt concludente. Faţă de o sumă totală al cheltuielilor care oscilează în jurul a 500.000.000 de lei, în 2013 erau prevăzute cca. 12%, adică 57.000.000 de lei (cca. 13.000.000 de euro) pentru “întreţinere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de agrement” (din totalul de cca. 84.000.000 de lei atribuiţi sectorului “cultură, recreere, religie”, din care face parte). Din datele puse în circulaţie de presă, strict legat de întreţinerea spaţiilor verzi, Primăria ar fi fost dispusă să aloce prin licitaţie, între 1.370.000 şi 2.740.000 lei (sume dificil de corelat cu bugetul) anual. Doar “studiul“ pentru spaţii verzi (s-ar putea să se fi făcut, deja) s-ar fi ridicat la cca. 450.000 lei (100.000 euro). În acelaşi timp, suma alocată sănătăţii (este adevărat, adăugată sumelor alocate de Consiliul Judeţean) este de cca. 3.600.000 lei, iar cea destinată “reducerii poluării” este de 184.000 lei. Concluzionând, dacă este să judecăm după ce se vede pe străzile oraşului, activitatea majoră din sfera “întreţinerii spaţiilor verzi” este defrişarea de care vorbeam anterior, care este plătită cu o sumă anuală considerabilă.
Prin urmare: care este rostul acestor tăieri? Greu de spus, dar ilogicul şi paradoxul situaţiei se relevă simplu : utilizându-se banii noştri, ni se făureşte un mediu agresiv pe termen lung. Pentru “ei” este o simplă afacere. Pentru “noi” e o chestiune vitală. Deci, universul lor verde nu e acelaşi şi pentru noi. Pentru noi se transformă într-un univers cenuşiu.
Concluzia este mai mult decât clară: dacă “responsabilii” domeniului (“spaţiile verzi” din Primărie, “protecţia mediului”, “sănătatea publică” “protecţia monumentelor” şi altele nu-şi corelează datele şi nu se stopează defrişarea verdelui urban, decesele din cauze legate de poluare pot atinge valori halucinante, iar imaginea Aradului va fi definitiv asemănătoare unui oraş bombardat, la distanţe stelare de conceptul de “oraş european” şi, mai ales, de posibilă “capitală culturală a Europei”. Şi cum rămâne cu “Universul verde”? Sunt două variante: fie dispare, fie aruncând drujbele, devine cu adevărat generator de verde.
PS. Imaginile însoţitoare sunt din acelaşi loc, Str. Mărăşeşti, din unghiuri diferite, dar pot fi extrapolate la scara întregului oraş. Mai nou s-a ieşit şi pe şosele, unde se “toaletează” la fel de absurd. Urmează pădurile ?
prof. univ. dr. arh. Teodor Octavian Gheorghiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu